…o poveste despre pierdere, iubire si noi inceputuri spusa atat de firesc si zugravita cu atata naturalete in culori atat de vii, incat este imposibil sa nu te cuprinda emotia si sa nu o traiesti odata cu Torie, de la intalnirea intamplatoare cu tanarul cu pielea aramie ce avea sa-i schimbe pentru totdeauna destinul, pana la regasirea, dupa 22 de ani grei, a iubirii lor intrupate.
Existenta Victoriei pana la 17 ani e marcata de pierderea neasteptata, intr-un accident auto a mamei, matusii si varului ei, moment in care aceasta este nevoita sa preia rolul primei la ferma familiei- cunoscuta in regiune pentru piersicile lor.
Obisnuita sa faca asa cum i se spune si sa urmeze regulile, Torie isi descopera latura curajoasa cand, impotriva bigotismului si a prejudecatilor propriei familii si a celorlalti locuitori ai orasului Iola, se indragosteste si se intalneste pe ascuns cu Wil, un ratacitor care traieste ‘ca raul’ si care, din iubire pentru ea, ramane ascuns prin locurile acelea, chiar stiind ca viata ii este in pericol.
O a doua pierdere, aceea a lui Wil, ucis cu brutalitate, ii frange soarta, totusi, ii ramane o parte din el, o viata noua ce creste in ea, dar pe care, odata nascuta, nu o poate vedea crescand, si o lasa, cu corpul slabit dar cu inima convinsa ca face ce trebuie, pe bancheta masinii unei proaspete familii, unei alte mame in care-si pune toata speranta pentru viata copilului ei.
Urmeaza alte pierderi si renuntari, dar care aduc cu ele noi inceputuri, si intr-o zi Victoria se intoarce in locul unde si-a vazut, cu ani in urma, bebelusul pentru ultima data. Acolo incepe sa puna an de an, piatra dupa piatra, pentru a binecuvanta copilul care acum creste langa alta mama. Aceasta din urma apeleaza la ajutorul Victoriei pentru a da raspunsuri, sens si chiar a salva viata baiatului, care, in baza unui act fals si intr-un moment de razvratire, se inroleaza in armata pentru a lupta in razboiul din Vietnam.
Descrierile autoarei Shelley Read sunt atat de vii si te transporta cu atata usurinta in decorul cand luxuriant, cand dezolant al livezii, fermei Nash, muntilor sau raului Gunnison, dialogurile sunt scurte iar dialectul intregeste tabloul unui crampei din America de sfarsit de ani ’40. Va invit sa le descoperiti si voi, si sa traiti, ca si mine, emotiile si lacrimile iubirii dintai, descoperite, interzise si pierdute, iar apoi, licarul transformat in valvataie de speranta a regasirii, in romanul ‘Viata ca un rau‘ ce face parte din colectia de fictiune ‘folio’ a editurii Litera.
Cristina Preda 