Publicat de de Cristina Preda · Un comentariu

Am nevoie de un dicționar de neologisme…

Să pot explica conceptul următor:

În traducere, termenul „disruption” definește o schimbare radicală într-o industrie sau piață existentă datorată inovației tehnologice. Ei bine, fix așa mi s-a „rupt legătura” în momentul în care am citit cum un depozit – culmea! – de materiale de construcții este mutat în online, pe internet, în lumea virtuală. Pur și simplu nu reușeam să „dez-abstractizez” ideea. Cum adică să ții acoperișuri, izolații, tencuieli decorative, instalații termice, instalații sanitare într-un depozit virtual, adică inexistent fizic?, Am citit mai mult și până la urmă m-am dumirit.

Se pare că niște oameni cu experiență în domeniul comerțului cu materiale de construcții au înțeles că în momentul de față costul pe care îl plătim pentru materialele cumpărate din depozite/hipermarketuri în sistemul „clasic”, retail este umflat de o mulțime de cheltuieli logistice de transport, depozitare, angajați, chirii, salarii, publicitate, șamd. Și au gândit o soluție pentru a putea elimina din ecuație o mare parte din costurile auxiliare, logistice, pentru a oferi clientului final materiale de calitate la prețuri mult mai apropiate de cele de producție.

Și fac asta fix folosindu-se de acest concept „disruptiv” de depozit virtual, adică transformă depozitul fizic (în care camionul aduce marfa de la fabrică și o stochează temporar până când apare un client care să o cumpere, iar apoi un alt camion o ia și o transportă la șantierul clientului) într-unul virtual (adică clientul final primește prețul negociat direct cu fabrica, iar camionul duce materialele de la fabrică direct la șantier). În felul ăsta, depozitul intermediar este de fapt un consultant care preia comanda clientului, negociază un preț cât mai avantajos cu fabrica, iar apoi are grijă de livrarea mărfii către client. Depozitele virtuale sunt create în sistem de franciză, iar pentru francizat investiția este 0, pentru că nu stochează nici măcar un sac de ciment! El primește know-how și training de la echipa https://vindem-ieftin.ro, cei care au creat acest nou concept, iar în schimb trebuie doar să își dorească să-și ajute clienții să construiască, în același timp economisind pentru ei timp și bani.

Mi s-a părut atât de faină ideea asta, și am văzut oportunitatea de a deveni propriul meu șef, încât am devenit la rândul meu francizat depozit virtual. Munca de consultant, în contextul ăsta, este solicitantă, dar frumoasă, trebuie sa țin legătura telefonic atât cu clientul final cât și cu fabrica, să conving întâi clientul să cumpere de la mine, apoi fabrica să-mi dea cel mai bun preț pentru comanda clientului, indiferent cât de mic sau mare e proiectul de construcție. E adevărat că trebuie să dau multe telefoane până când închid o „tranzacție”, dar hei! sunt comunicativă, deschisă, așa că fac toate astea cu drag.

Să ne uitam și la rezultate, și trebuie să vă spun că satisfacțiile sunt pe măsură. Să văd o casă, sau o hală, sau un bloc ridicat cu materiale pe care eu le-am procurat și livrat, mai ales că în domeniul acesta al construcțiilor timingul este vital (nu poți ține o echipă de 10-15-20 oameni să aștepte livrarea materialelor) toate astea îmi aduc foarte multă împlinire. Clienții sunt la rândul lor mulțumiți, și peste 300 dintre ei au împărtășit experiența lor cu tot internetul, dacă nu mă crezi, poți da click aici să vezi detalii. Am pornit acest depozit cu 0 bani 0 lei, iar acum îmi organizez singură programul zilnic, îmi stabilesc când merg în concediu, iar „partea financiara” nu depinde de nimeni altcineva, ci doar de mine.

Așa-i că sună tentant? Ce spuneai, ai un proiect de construit? Sau poate vrei să devii francizat depozit virtual?

Articol scris pentru Superblog 2022

Publicat de de Cristina Preda · Un comentariu

Începuturile mele în online…

Au fost tardive și timide, mai exact, pe la 33 de ani cu un canal de Youtube (după mulți, mulți ani de „consum” de clipuri pe aceeași platformă) unde am început să postez video-uri ca să nu o iau razna cu rutina zilnică, stând acasă cu primul bebe în concediu de creștere copil. În paranteză fie spus, am observat tendința aceasta în rândul multor mame tinere care, obișnuite cu o viață socială și profesională activă, se trezesc dintr-o dată prinse într-o buclă repetitivă de alăptat, schimbat copilul, plimbat copilul, făcut de mâncare, curățenie. Ele simt nevoia să rămână „în priză”, „conectate”, fie să-și exerseze creativitatea, fie să învețe ceva nou. Ceea ce mie, personal, mi se pare un lucru nu bun, ci minunat, și m-a ajutat- în feluri pe care nici nu le pot cuprinde pe deplin- în cei 4 ani cât am stat acasa cu amandoi copiii.

Cam 6 luni-1 an mai târziu am deschis și un cont de Instagram, și ca să fie treaba oablă, am deschis și acest blog unde, din când în când, îmi mai las ideile să zburde din tastatură.

Să vă povestesc cât de praf eram la început în tot ceea ce presupunea munca asta de vlogger/blogger/creator de conținut? Imaginati-vă că primul clip postat pe Youtube a fost filmat cu telefonul, nu aveam, de fapt nici acum nu am- deși cam încep să îi simt lipsa- o cameră video dedicată pentru filmări. Și l-am „tras” dintr-o bucată pentru că nu știam să folosesc programe de editare video; dacă mă încurcam sau mă bâlbâiam, pur și simplu opream înregistrarea și o luam de la capăt – cred că am filmat clipul de cel puțin 6-7 ori, până am reușit să am un discurs cât de cât coerent. La fel și pe Instagram, în primul an, toate postările au fost în feed, nu știam să fac Stories, Reels, să dau tag sau # hashtag.

Dar hei! orice lucru are un început, toți am pornit cândva de jos, și, dacă exista voință, orice se poate învăța!

Poate cel mai important sfat pe care l-am primit în perioada aceea a fost: „Just press Record!”, adică pur și simplu apasă „Înregistrare”. Nu trebuie să aștepți să te simți pregătit, sau să ai cea mai bună cameră, sau cel mai bun microfon, sau cea mai bună lumină, doar începe de undeva.

E adevărat că echipamentul e un plus, și te poate ajuta enorm în a crește calitatea materialelor tale, însă vei vedea că, pe măsură ce creezi tot mai mult, ce te obișnuiești cu tot procesul de fotografiat/filmat, editat, vei începe să adaugi în wishlist tot felul de „aparate” care să-ți facă munca mai ușoară și mai „atractivă” pentru audiență. Trebuie spus că și domeniul, „nișa” conținutului pe care îl creezi contează. Dacă video-urile tale sunt despre gaming de exemplu, nu poți ajunge prea departe fără cel puțin o sursă pentru desktop sau un mouse mai calitativ, cu performanțe mai înalte. La fel cum, daca esti vlogger de travel, vei avea nevoie cel puțin de suporturi pentru cameră, baterii, prize și adaptoare pentru sport și călătorie. Când investești în „tehnică”, ține cont de nevoile tale la acel moment și de calitatea și durabilitatea aparatelor (nu vrei să tot cumperi aceleași accesorii PC la fiecare 6 luni).

Din experiența mea, dacă începi cu pași mici dar constanți, dacă nu te lași copleșit sau descurajat și continui să vorbești internetului despre pasiunile tale (fie că e vorba despre gătit, cosmetice, cumpărături, sport, mașini, cărți, călătorii, machiaj, parfumuri, animale sau orice altceva), oamenii cu aceleași interese vor veni alături de tine și vei vedea cum comunitatea ta va crește. Iar asta e un motivator foarte bun pentru orice creator, să găsească oameni care îi împărtășesc pasiunile, să îi ajute cu informații, idei, review-uri, ponturi și, desigur, să primească la rândul lui idei și sugestii de la comunitatea lui.

Pentru mine cel puțin, despre asta a fost vorba în cei aproape 4 ani de când povestesc comunității mele despre lucrurile care îmi plac: să fiu de ajutor, să îmi găsesc parteneri de dialog pe aceeași „lungime de undă”, să construiesc o comunitate- chiar și virtuală – de oameni „din același aluat”, să pot oferi informații sau cel puțin „entertainment”. Nu o să fiu ipocrită să spun că singurul motiv pentru care creez conținut este să fiu în slujba celorlalți, desigur că o fac și pentru mine, și am avut, Slavă Domnului! multe satisfacții: am avut un spațiu unde să-mi expun ideile și experiențele de viață, un loc unde alți asemenea pasionați să mă găsească ușor, un loc unde am găsit validare (am fost și contestată, din fericire, mult mai puțin), am învățat să scriu un text coerent astfel încât să transmit eficient niște idei, să filmez, să folosesc lumini și microfoane, să fac editare video, să folosesc toate uneltele de SEO din social media (tags, hashtags, keywords, links, etc), și sigur mai există și altele pe care azi nu le văd, dar probabil după câțiva ani, când mă voi uita în urmă, am să le pot numi. Dar poate cel mai important este faptul că am putut evada din rutină, am rămas „conectată”, mi-am pus la treabă energia și creativitatea, nu le-am ascuns undeva într-un sertar al minții, pe care cine știe dacă aș mai fi avut ocazia să îl deschid vreodată.

Și când mă gândesc că nimic din toate acestea nu au fost posibile cu 1-2 generații în urmă, pentru bunica, și nici măcar pentru mama mea, îmi dau seama că fac parte din femeile privilegiate de existența internetului și avansul tehnologic. Nu mai vorbesc de faptul că am acces la toate astea de la mine din sufragerie, aș spune că sintagma „Tehnologia la tine acasă” sintetizează perfect „starea de fapt”.

Dacă ați rămas cu mine până aici, v-aș întreba și pe voi: care este pasiunea care vă ține „mereu conectați” și pe care sunteți privilegiați că o puteți accesa?

Articol scris pentru Superblog 2022

Publicat de de Cristina Preda · 4 comentarii

La noi în casă…

…cafeaua este la loc de cinste, nu ne lipsește niciodată, avem un spațiu pe blatul de la bucătărie unde stau cele două espressoare, deci vă închipuiți că luăm cafeaua (în special pe cea de dimineață) foarte în serios. Motivul este simplu: ne trezim întotdeauna înaintea copiilor cu cel puțin o oră, să ne bem cafeaua în liniște, să ne pregătim pe noi înainte de a începe rutina lor cu trezit, spălat, îmbrăcat, plecat spre creșă și grădiniță. Încercăm să pornim cu dreptul în noua zi, să fim pregătiți, pentru că niciodată nu știm cum vor decurge lucrurile…

Și spun asta pentru că toată rutina de dimineață depinde foarte mult de somnul de noapte al copiilor. Dacă au dormit bine, dimineața se trezesc ușor (uneori nici nu e nevoie să îi trezim noi), sunt cooperanți, și parcurg toți „pașii” (pe care îi cunosc destul de bine deja) în liniște și cu bună-dispoziție. Dacă au dormit prost (în special Lidia, fiind mai micuță, este foarte sensibilă la somn), nu vor să se trezească, sunt morocanoși, miorlăiți, obiectează la fiecare pas, nimic nu le place, nimic nu le convine. Asemenea dimineți sunt foarte greu de „petrecut” , ne pun cu adevărat răbdarea la încercare și s-a întamplat de câteva ori chiar să întârziem la grădi pentru că nu am putut fi gata la timp, ceea ce ne-a dat peste cap planurile pentru tot restul zilei (da, la Iustin la grădi, daca nu ai intrat pe poartă până la 8.30, ești trimis cu copil cu tot acasă).

Se pare că aceste comportamente nu sunt „toane” sau „mofturi” ale copiilor, ci este absolut normal ca dispoziția – nu doar a copiilor, este valabil și pentru adulți – să fie influențată de calitatea somnului. Un somn liniștit, odihnitor, fără treziri peste noapte, fără „folieli” și zvârcoliri ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar, a ritmului cardiac, chiar și a memoriei, duce la o mai bună concentrare asupra sarcinilor zilnice, sporind astfel productivitatea, poate reduce fluctuațille de greutate și chiar scădea riscul apariției unor boli. Până aici minunat, dar cum reușim să avem un somn mai calitativ, și mai ales, cum facem să fie ușor?

Subiectul ăsta a fost „întors pe toate părțile” de cercetători (cei americani, nu cei britanici, wink-wink) care au studiat dereglările de somn și au facut și câteva recomandări. Poate cea mai importantă dintre ele, și care „face foarte mult sens” este aceea de a coborî cu câteva grade temperatura în dormitor, chiar până la 16-19 grade Celsius. Se pare că seara, temperatura corpului scade în mod natural pentru pregătirea somnului (la fel ca temperatura de afară), așa că, pentru a transmite corpului semnalul că e ora de culcare, trebuie să scădem temperatura din cameră, să dormim cu haine mai subțiri și să folosim așternuturi de pat, perne și pilote de calitate superioară.

Dar cum dormim la temperaturi sub 19 grade fără să ne fie frig? (nici extrema cealaltă nu e bună, daca ne e frig, nu ne vom odihni bine). Există solutii, și ele la fel de naturale: folosirea de plăpumi, pilote și pături din lână și chiar a unor perne din lână.

Dacă la citirea cuvântului „lână” v-ați gândit imediat la hainele din lână aspră pe care ni le tricotau bunicile când eram mici, acelea care ne dădeau mâncarimi pe piele și chiar ne zgâriau uneori, ei bine, să știți că nu e deloc așa. Există companii – chiar la noi în România – care folosesc materie primă de calitate excelentă, tehnologii și utilaje moderne pentru a produce plăpumi, pilote, pături confortabile, durabile, și mai ales, sănătoase.

Lâna folosită la fabricarea produselor Confort Merino este cea provenită de la oaia merinos, și cred că toți am auzit cel puțin o dată despre proprietățile (hipoalergenice, antibacteriene, antimucegai) superioare ale acestui tip de lână (comparativ cu lâna tradițională). În plus, curățarea lânii este complet ecologică (procedee mecanice și spălare în centre certificate ecologic), iar tehnologia avansată de întrețesere a fibrelor lungi de lână merinos asigură termoreglare și rezistență superioare. Învelișul lor este din bumbac organic, fin, dând o senzație plăcută și catifelată la atingere, iar somnul nostru va fi confortabil, dulce și odihnitor, ca de bebeluș.

Nu știu ce părere aveți voi, dar mie, personal, tare îmi plac recomandările cercetătorilor: temperatura mai mică înseamnă că termostatul la centrală va sta mai jos, ceea ce în final duce la facturi mai mici la gaz și curent (și nu-s deloc de neglijat, mai ales cu scumpirile și liberalizările din ultima perioadă!). Iar așternuturile, pilota și pernele de lână înseamnă un somn mai bun și, poate cel mai important pentru mine, mai puține treziri peste noapte ale copiilor și o dispoziție bună și „cooperantă” dimineața la trezire.

Ce ziceți, așa-i că-i ușor? La ce temperatură reglăm termostatul la noapte?

Articol scris pentru SuperBlog 2022

Publicat de de Cristina Preda · Un comentariu

Colega mea de cămin din facultate…

De fapt, una dintre ele, și singura cu care încă țin legătura și acum- ne sunăm din când în când doar ca să ne mai punem la curent cu ultimele noutăți din viețile noastre- se numește Manuela. Am locuit împreună în anul I, II și o vară între anul V și VI. Deci am petrecut mult timp locuind împreună, dar și mult timp făcând bagaje și mutându-ne dintr-o cameră de cămin în alta.

Stilurile noastre erau foarte diferite, în timp ce eu reușeam cu succes să ignor ce era în jur și să mă concentrez la ce aveam de făcut, Manuela nu putea face mare lucru dacă decorul nu era aranjat, dichisit, totul pus într-o ordine care pe ea să o mulțumească. Spunea că o „stresează” lucrurile multe sau dezordonate, că vrea să aibă lucruri puține dar frumoase și că ea este o „minimalistă convinsă”. La vremea aia, eu habar n-aveam de minimalism, hygge sau alte asemenea idei despre decor sau stil de viață. Când ne mutam, eu îmi „compactam” hainele, cărțile, vasele, pantofii, poșetele în maxim 2-3 valize sau rucsaci, în schimb ea își punea lucrurile în niște saci imenși, și, deși nici una din noi nu aveam mari avuții, Manuela reușea mereu să strângă 6-7 saci de lucruri (care stăteau acolo aerisite, nu cumva să se îndoaie un colț de caiet sau să se deformeze vreun pantof). Pe scurt, căram amândouă la bagaje de colo-colo, un pic ne lipsea să ne deschidem firmă de mutări „studențești”.

Îmi amintesc foarte clar cum îmi descria Manuela că vrea să fie casa ei după ce scapă de căminul studențesc: pereți albi, mobilier puțin și alb, podele de parchet, fără covoare, să fie ușor de curățat, decorațiuni foarte puține, în puține culori și de bună calitate, să nu trebuiască să șteargă mult praf, toate astea pentru ea însemnau „ambianța”. Cred că acest cuvânt, „ambianță” este cel pe care l-am auzit cel mai des de la ea în tot timpul cât am locuit împreună.

Mă gândeam zilele trecute la faptul că am ajuns sa-mi decorez casa (aproape) fix după dorințele Manuelei: pereții albi, mobilierul este din PAL alb (cu mici inserții de culoarea lemnului), podelele sunt parchetate (am pus mochetă temporar, cât timp sunt copiii mici, dar ne descotorosim de ea după ce mai cresc puțin), am foarte puține decorațiuni și acelea fie albe (suporturi pentru ghivecele de flori), fie din sticlă transparentă (vazele), sau plastic transparent (organizatorul de cosmetice). Vesela este și ea (parțial) albă, până și aspiratorul este alb. Mai am însă puțin de lucru până să ajung să se asorteze totul și să arate calm și liniștitor, „cozy” sau hygge.

Și încerc să mă grăbesc, pentru că toamna e deja aici, nu mai stăm așa mult pe afară, frigul și vântul ne bagă în casă mult mai devreme, copiii desenează sau construiesc cu lego, iar noi ne încălzim cu o cafea tare sau un ceai aromat.

Deja mi-am făcut o listă cu „colțișoare” care trebuie îmbunătățite, și obiecte care trebuie schimbate: de exemplu, nu îmi place peretele cu poze de familie, mai bine zis nu îmi place faptul că ramele fotografiilor sunt în 5 culori de 9 feluri, le-aș vrea pe toate într-o singură culoare, dar parcă nu alb, că s-ar confunda cu peretele. Am ochit aici niște rame deosebite: https://answear.ro/k/femei/home-lifestyle/decoratii-si-accesorii/rame-foto , dar parcă nu mă pot hotărî ce cromatică să aleg. Parcă aș merge pe cele metalice, aurii, mi se pare că dau o eleganță aparte și în plus, nu se demodează niciodată. Ce părere ai, s-ar potrivi aici?

Ceva simplu și ieftin de înlocuit și care ar avea un efect psihologic (de ordine, calm și liniște) ar fi paharele și cănile, care în momentul de față sunt foarte pestrițe, de forme și dimensiuni diferite și nu se aranjează deloc bine în dulap. Am găsit multe cesti si cani de ceai pe answear.ro și cred că dintre toate, cea mai bună alegere ar fi un set complet alb, să arate bine lângă farfuriile albe pe care le am deja. În plus, în felul ăsta, copiii nu s-ar mai certa cine primește cana gri și cine pe cea roșie.

Iar pentru zona de birou de acasă, de unde lucrez 2 zile pe săptămână, mi-ar fi de mare ajutor un planificator ca acest Design Letters planificator săptămânal alimentar. Desigur, eu l-aș folosi nu pentru planificarea meselor (deși ar fi o idee foarte bună, că stau destul de prost la acest capitol în ultima vreme și gătesc foarte haotic, dar poate povestim și despre asta într-o zi) ci pentru taskurile zilnice (atât cele casnice cât și cele pentru job). Îmi place mult aspectul simplu, minimalist și schema de culori alb-negru, s-ar potrivi la marele fix pe peretele din fața biroului, deasupra laptopului.

Acestea sunt câteva schimbări rapide, ieftine și cu efecte imediate, ar schimba „ambianța”, mi-ar face casa mai primitoare, mai caldă și mai liniștitoare pentru toamnă, dar mai ales pentru iarna ce vine. Tu ce proiecte de home&lifestyle ai pentru toamna asta?

Articol scris pentru SuperBlog 2022

Publicat de de Cristina Preda

Acesta a fost semnul…gata, se întâmplă!

M-am trezit în dimineața asta prima din casă, mi-am făcut o cafea maaaaare și, cât timp am băut cafeaua, m-am apucat să frunzăresc conturile de Social Media, scroll-scroll, nu mi-a captat nimic atenția, așa că mi-am zis: hai să dau o tură pe bloguri!

De obicei am o rutină bine stabilită de a citi bloguri, mai întâi verific noutățile pe blogurile care abordează teme sociale, mai „grele”, iar apoi pe cele cu subiecte personale, mergând până la cele mai „cotidiene” (în lipsa unui cuvânt mai bun). Pentru că mai dădusem o raită și aseară, nu au fost prea multe noutăți, așa că, dacă tot aveam o clipă de liniște, am deschis un blog pe care l-am citit prima dată acum foarte mult timp, dar pe care, nu mai țin minte de ce, nu l-am mai deschis de vreo câțiva ani: denisuca.com

Și ce articol credeți că era ultimul publicat? Cel în care Denisa își anunța participarea la competiția SuperBlog

Auzisem de mult despre acest concurs, ba chiar știu și urmăresc câțiva câștigători, și pentru că din fire sunt destul de competitivă, iubesc provocările și încerc mereu să dau tot ce-i mai bun, am zis: „Gata, acesta este semnul pe care îl așteptam, mă înscriu și eu anul acesta!”

15 minute mai târziu, tastez fix aceste cuvinte, așa că, Doamne ajută! sa fiu inspirată și să mă descurc cât mai bine la probele de scris creativ. Dacă aveți și voi un blog și vreți să vă antrenați „mușchii scrisului”, acesta este semnul vostru să vă înscrieți în concurs. Pregătiți? Pe locuri, fiți gata, start!

Publicat de de Cristina Preda

Calitatea romaneasca- mit sau adevar- partea a doua

Imi place mult subiectul asta, asa ca hai sa il transformam intr-o mica saga, sa va povestesc si despre (putine) alte branduri romanesti pe care le-am incercat. Ramanem in sfera cosmeticelor, si trebuie musai sa va zic de o descoperire relativ recenta, sa fie vreo 2-3 luni de cand am pus prima data pe mine produsele lor, este vorba de brandul Zanna, care produce la Livezeni, in judetul Mures, o gramada de cosmetice si remedii naturiste, cu ingrediente naturale in proportie ridicata (unele chiar 100%)

Din fericire, de remedii nu am avut multa nevoie, cu exceptia unei julituri serioase pe care mi-am facut-o luand o tranta direct in genunchiul drept pe asfaltul ud (plouase intr-o dimineata, mi-a alunecat pantoful si am facut un mare buf!). Am tratat-o usor, cu aplicarea constanta a unui strat subtire din balsamul cu extract de Untul Pamantului, a ramas un pic depigmentata zona, ca dupa orice traumatism pe piele, dar e bine ca am scapat repede de belea 🙂

In schimb, cosmeticele le-am folosit la greu, de la un sapun lichid cu lemongrass si galbenele care tare bine a mirosit (aroma de lemongrass a fost perfecta sa racoreasca vara) pana la un sampon cu avocado, spirulina si ulei de migdale pentru cresterea parului (99% ingrediente naturale, a dat rezultate foarte bune, inclusiv cei ce ma urmaresc pe Youtube mi-au zis ca se vede cresterea cu ochiul liber). Intre acestea, am mai folosit un gel de dus relaxant cu bergamota si ylang-ylang (100% ingrediente naturale, spala bine si mirosea exotic – stil India/Thailanda, l-am consumat in 2-3 saptamani) si chiar si un unt de corp energizant, 100% natural, cu shea, cacao si struguri (combinatia asta de arome mie imi da, in mod surprinzator, un vibe tare placut si proaspat de miros lemnos-rasinos). Untul acesta este atat de spornic, incat imi va ajunge mult timp de acum incolo, trebuie folosita o cantitate foarte mica, se lichefiaza in maini si acopera o zona mare de piele, pe care o hraneste bine-bine (are in compozitie shea si vitamina E).

Mai am cateva cosmetice „estivale”, ma refer la produsele pentru protectie solara, care, din pacate, nu intrasera in portfardul meu cand am fost in concediu (ca tare bine mi-ar fi prins, la mare am platit la suprapret cremele cu SPF – csf, ncsf). Pe acestea le-am pus bine pentru urmatoarea vacanta la mare (care nu m-as supara daca ar fi intr-o destinatie exotica cu mult, mult soare, sa ma pot bronza in mijlocul lui decembrie hihihi)

Voi ce cosmetice si remedii naturale folositi?

PS: Brandul Zanna se gaseste in magazinele fizice si cel online al vitamix.ro si astazi este ziua dedicata lor, adica au 16% reducere la orice produs comandat online.

Publicat de de Cristina Preda

Calitatea romaneasca – mit sau adevar?

De fiecare data cand merg la cumparaturi incerc, daca gasesc, sa cumpar cu prioritate produse locale si romanesti: fructe, legume, lactate, mezeluri pana la detergenti, cosmetice si chiar…parfumuri.

La primele categorii, cele alimentare, Slava Domnului! oferta e variata si sunt multe branduri romanesti care produc sortimente gustoase, pe care le cumpar fara regrete, chiar daca sunt mai scumpe decat concurentele lor venite din import.

Insa la categoria detergenti si cosmetice, lucrurile nu mai stau la fel de bine. Daca ma intrebi de branduri romanesti de detergenti, de abia pot numi 1-2, si nici acelea nu produc toate sortimentele de care e nevoie intr-o casa. Insa stiu ca exista la Farmec linia Nufar, si am remarcat in ultima vreme ca vechiul brand Cheia (despre care sa fiu foarte sincera, nu stiu prea multe, eu nu am prins vremurile cand sapunurile Cheia existau in toate casele) incepe sa reia productia si chiar sa isi diversifice oferta.

Iar daca ma gandesc la parfumuri, lucrurile stau chiar mai rau, exista un singur brand romanesc de parfumuri pe care eu il cunosc, ale carui produse le-am cumparat, le-am folosit si mi-au placut. Este vorba de Vioris, o afacere de familie pornita la inceputul anilor ’90 la Cluj, de doamna Viorica Opris, care a lucrat multa vreme la parfumarea cosmeticelor Farmec. Am mers in magazinul lor, am incercat mai multe arome produse de ei, am cumparat multe dintre ele, iar favoritul meu este Black Flower, o aroma floral-pudrata, proaspata, usor dulceaga, delicata, feminina dar in acelasi timp usor misterioasa pe care mie imi place sa o port primavara.

Recent si-au imbogatit portofoliul cu doua noi lansari, o aroma feminina si una masculina (pe aceasta din urma inca nu am cunoscut-o, stiu doar ca se numeste Cool Man, daca vreti sa aflati detalii despre notele ei, le puteti gasi aici https://parfumvioris.ro/produs/apa-de-parfum-cool-man/)

Pe cea feminina insa, nu doar ca am cunoscut-o indeaproape dar chiar am purtat-o si hai sa va fac si voua cunostinta cu ea: se numeste Catchy, este o aroma fructat-florala, usor vanilata, gurmanda, usor dulceaga, moscata. Este foarte feminina, sexy-inocenta, delicata, si cred ca ce ma surprinde cel mai mult la ea este blendul atat de fin. Stiti parfumurile alea clar delimitate, aspre chiar, la care poti spune doar mirosindu-l: „asta are mosc, cu vanilie, frezie si vetiver” (de multe ori si numele le dau de gol)? Ei bine, acesta (ca de altfel multe dintre parfumurile doamnei Opris) este chiar opusul, este atat de fin ca melanj incat cu greu poti pune degetul fix pe nota sau acordul dinauntru. Daca mi-ar fi dat cineva sa miros parfumul dintr-o sticla fara eticheta si m-ar fi intrebat cat cred ca costa acest parfum sau cine il produce, m-as fi aruncat cu siguranta la numere cu minum 2-3 zerouri si la nume de case cu pretentiile lui Lancome, nicicum nu as fi zis ca pretul este muuult sub 100 lei si ca este produs intr-un atelier de familie din cartierul Gheorgheni din Cluj-Napoca. Calitatea mie mi se pare excelenta, iar daca pun in balanta si pretul, devine in mod clar un targ mai mult decat castigator.

Desi plapand, se pare ca un licar de speranta este si in domeniul asta. Mi-ar placea sa vad parfumurile Vioris in marile lanturi de parfumerii sau chiar in farmacii, sa fie mult mai usor accesibile tuturor parfumistilor care cauta sa descopere arome frumos mixate, fine si echilibrate. Deocamdata ele se vand doar in Cluj-Napoca, in magazinul Vioris de langa centrul comercial Sora, in galeriile Auchan din Iris, in galeriile Auchan Titan din Bucuresti, sau online pe https://parfumvioris.ro

Publicat de de Cristina Preda

Dupa 2 ani si jumatate…

Imi tot propun, de cateva luni bune, sa reiau scrisul pe blog, dar cum-necum, printre atatea lucruri pe lista „de facut”, blogul ramane mereu la urma si nu mai reusesc, pardon, nu am reusit, pana acum, sa ajung si la el.

Dar hei! Astazi m-am trezit cu noaptea in cap si musai sa recuperez.

Asa ca, New Tab/Wordpress.com/Login, mi-era teama ca nici nu mai stiu parola. Well, se pare ca totusi am nimerit-o. Ma uit in sectiunea de articole, aveam doua ciorne, cea mai veche fiind de pe la jumatatea lui martie 2020! Era inceputul pandemiei, panica, nebunie, si eu scriam ca intre atatea stiri „breaking news” incerc sa imi pastrez echilibrul. Am reusit? Nu as putea spune. Cert e ca, doua vaccinuri si doua runde de Covid mai tarziu, sunt tot aici, dar in mod sigur nu mai sunt aceeasi. Viata mea s-a schimbat. In bine? Cu siguranta!

La putin timp dupa ce abandonasem ciorna, a venit in familia noastra Lidia, o dulcica de surioara mai mica, inte timp a crescut si ea si nu mai este bebelusa, deja merge la cresa. Iustin merge la gradinita, eu am reinceput jobul. Viata noastra se imparte acum intre rutina de dimineata „trezeste copilul, du copilul la gradi” si rutina de seara”ia copilul, adu-l acasa”. Fiecare cate un copil, impartiti frateste 😀

Intre cele doua, imi fac jobul si incerc sa ma ocup si de pasiunile mele, conturile de Social Media (Youtube, Instagram), parfumuri si clone, cosmetice, fashion si alte indeletniciri care ma mai scot din „rat race”. Si despre acestea planuiesc sa mai povestesc aici si zilele urmatoare, oricui este dispus sa ma asculte:)

Sa avem o zi frumoasa si productiva, si fiind vineri, va doresc mult spor la pregatirile de weekend!

Chiar asa, ce planuri aveti pentru weekendul ce urmeaza?

Publicat de de Cristina Preda

Reduceri si economii la cosmetice, nivelul 2

Fiecare din noi mai prindem cate o oferta buna la cate un produs cosmetic din cand in cand, mai o crema, mai un gel de dus, mai un sampon, stiti voi, din astea…

Dar norocul ce l-am avut eu joia trecuta merita notat in calendar si sarbatorit in fiecare an. Din seria „nu o sa-ti vina sa crezi”, va povestesc si voua cum am economisit 19 lei la cumpararea a doar 3 produse, adica am ramas cu 6 lei in buzunar la fiecare produs cumparat. Si nu am cumparat chestii extrem de scumpe, sa te gandesti „ce inseamna 6 lei raportat la 600?”. Nu nu, am cumparat trei produse destul de comune, nimic peste 25 lei. De fapt cel mai scump dintre ele costa 23 lei la pret intreg, si a avut o reducere de 5.5 lei, eu am platit pe el 17.5 lei. Asta inseamna aproape 25% din pretul initial, ceea ce zic eu ca e destul de bine.

Nu va mai tin pe ace, va arat ce am cumparat:

Un parfum clona, replica, dupe, copie, inspirat, spuneti-i cum vreti, dupa J’adore de la Dior, este de la casa de parfumuri Elode si mi se pare o copie foarte buna a originalului. Buchetul floral se simte foarte natural, persistenta pare destul de buna (nu pot spune ca l-am purtat, doar l-am testat cateva ore), per total eu cred ca ma „prinde” foarte bine. Nu l-am platit la pret intreg, dupa cum va ziceam, am dat pe el doar 17.5 lei la promotie. Aproape 6 lei care nu mi-au zburat din buzunar.

O crema de zi de la Nivea cu un pic de spf (15), care in mod normal ar fi costat 20,7 lei eu am gasit-o la super oferta la Lidl cu doar 10 lei. Imediat am inhatat-o, bineinteles, doar nu era sa o las acolo! O economie de peste 10 lei, 50%, o super afacere pe care ma felicit ca nu am ratat-o!

Si o apa micelara de la Garnier pe care nu am mai folosit-o pana acum, dar despre care am auzit doar lucruri bune, care la pret intreg ar fi fost 18.9 lei si pe care eu am dat, tot la Lidl 15,9 lei. Deci si de aici am ramas cu 3 lei. Abia astept sa o si incerc, sper sa fie la fel de buna pe cat de faimoasa! Mai ales ca eu nu am mai folosit apa micelara pana acum (cum o fi fost posibil?) Sper sa ma impresioneze de la prima utilizare.

Tragand linia la final, s-a adunat o suma frumusica, aproxiativ 19 lei (rotunjit), din doar 3 produse. Noroc din asta sa tot apara!

Voi ce ziceti, va amintiti care a fost cea mai memorabila reducere pe care ati prins-o la cosmetice?

Publicat de de Cristina Preda

Am abandonat un pic blogul…

Mai intai din cauza unei raceli puternice. A luat fi-meu ceva virus de la gradi, cu febra, tuse, dureri de gat, muci, miorlaiala si ni l-a adus acasa. La el a inceput intr-o miercuri, sambata a luat si taica-so si duminica/luni am luat si eu. Cu greu am scapat de el, dar am scos-o la capat doar cu antitermice si siropuri de tuse.

Apoi din cauza unei perioade aglomerate la serviciu. Am avut o groaza de task-uri plus o prezentare care m-a stresat destul de mult asa ca nu prea am avut dispozitie de scris pe blog. Cu greu am reusit sa filmez doua clipuri pentru canalul de Youtube, dar sunt multumita ca totusi am tras de mine si am filmat, adica as putea spune ca am invins procrastinarea 🙂

Si cam atat…azi am realizat ca nu mai am scuza, asa ca musai a fost sa scriu acest post.

Voi…cum stati cu vointa si procrastinarea?