Publicat de de Cristina Preda

O dezamagire de luni dimineata

Nici nu stiu de ce ma afecteaza asa tare, pentru ca stiam, imi spusese Andrei ce se intampla, vazuse cu ochii lui, dar eu parca nu voiam sa il cred si ne contraziceam de fiecare data pe tema asta. Nu e vorba de nici o mare filozofie, e vorba de gunoi. La propriu, de gunoi, gunoiul pe care il scoti din casa si il arunci la pubela, de unde il ridica serviciul de salubritate si mai departe habar nu am ce se intampla, dar eu credeam/speram ca macar o parte din el sa ajunga la reciclare.

Vezi, la noi in casa marea problema nu e cine duce gunoiul (cum am auzit ca ar fi pe la altii si cum vad des in filmele americane, ca deja a ajuns cliseu, alaturi de pozitia capacului vasului WC- sus sau jos?), la noi marea problema si tema de ciondaneala este unde ducem gunoiul. Sigur ca la pubela, dar la care?

Pentru ca eu sunt destul de ambalata cu reciclarea, selectez gunoiul pe 3 categorii: menajer, plastic si hartie, si bineinteles, voi duce fiecare punga la pubela dedicata (pentru ca exista cele 3 pubele la ghena). De fapt, mai am doua categorii: baterii uzate (am mai povestit despre ele aici) si ulei alimentar ars (astept sa se stranga mai mult si sa il duc la Auchan la punctul de colectare, deocamdata am vreo 1.5 litri). Sunt atat de pornita cu reciclarea incat la un moment dat ma gandeam chiar sa investesc intr-un cos de gunoi pentru selectare. Sa revin, ca ma iau cu alte povesti, deci colectez gunoiul separat si il tot bat la cap pe Andrei sa arunce gunoiul in pubela corespunzatoare, la care el de obicei mi-o taie scurt ca degeaba ma chinui eu sa reciclez, ca cei de la salubritate oricum vin cu o singura masina si toate pubelele sunt golite la gramada.

Si parca nu am vrut sa cred sau sa accept asta, pana azi-dimineata, cand, grabita sa plec la birou, iau tacticos punga cu hartie, punga cu plastic, le pun in masina, pornesc, opresc langa pubela de hartie, arunc hartia, si ma duc pe jos pana la pubela de plastic, pe care cei de la salubritate tocmai o golisera … in singura masina cu care venisera, unde au pus si gunoiul menajer, si presupun ca tot acolo golisera si toate celelalte pubele pentru hartie, sticla etc. Cu juma de gura zic ‘da’ plasticul se aduna la un loc cu gunoiul menajer?’, la care mi se raspunde cu o fluturare de mana a lehamite…

Deci…mai are rost sa colectez selectiv, sa stau cu 3 pungi de gunoi in casa, sa fac 2-3 drumuri la ghena in loc de unul singur? Nu prea mai stiu ce sa raspund la intrebarea asta…Probabil ca singurul avantaj al obiceiului asta este ca, in momentul in care chiar se va colecta selectiv pe bune (adica nu doar cetatenii ci si firmele de salubritate), voi fi deja deprinsa sa separ gunoiul inainte de a-l arunca si va fi usor pentru mine. Ah, si un alt avantaj ar fi ca dau un exemplu bun lui fi-meu si va fi si el obisnuit din familie sa colecteze selectiv.

Tu ce ai face in situatia asta? sau faci deja?

Publicat de de Cristina Preda

In perioada asta se poarta…

Wishlist-urile de Craciun, adica, mai pe romaneste, listele de dorinte. La fix, „ma bag” si eu la moda asta, chiar imi doresc de ceva vreme cateva articole si, desi stiu ca nu o sa le primeasta de acumsc/cumpar pe toate la Craciunul asta, macar le am scrise aici si cand prind pe undeva o reducere, pac, ale mele sunt.

Sa o luam cu inceputul, as avea nevoie de un epilator mai performant, nu ca asta de acum nu ar fi bun, dar are doar 20 pensete si epilarea dureaza prea mult. In plus, s-a invechit si nu mai trage atat de bine, trebuie sa trec peste aceeasi zona de 4-5 ori ca sa prinda si sa smulga toate firele. Neaparat vreau sa fie un Braun, toata viata am folosit epilatoare Braun, au fost minunate, sunt obisnuita cu ele, dupa parerea mea e cel mai bun brand de epilatoare (stiti voi altul mai bun?) si nu vreau deloc sa il schimb. Singura cerinta e sa aiba 40 pensete (un bonus ar fi un accesoriu pentru atenuarea durerii, dar nu e obligatoriu) si sa aiba un pret rezonabil.

Apoi mi-as dori sa incerc un Crock-Pot, ma tot gandesc de ceva vreme la el, ce comod mi-ar fi sa arunc seara carnea si legumele cu apa intr-un aparat si dimineata sa fie gata o supa sanatoasa si gustoasa. Singura „problema” pe care o vad la Crock-Pot este una de spatiu, unde sa il mai pun si pe el, ca stam la doua camere, bucataria nu e prea mare si deja ni se pare ca nu mai avem loc in casa de atatea lucruri cate s-au adunat. Dar ce mai tura-vura, s-o gasi un loc si pentru el, numai sa il cumpar (asta se asorteaza foarte bine in bucataria mea rosie) ;))

As mai vrea sa repar/inlocuiesc masina de paine. Am primit de la mama acum vreo cativa ani aceasta masina de facut paine de la Philips si era grozava. Puneam seara faina, sare, ulei, drojdie, putin zahar si apa in cuva, ma culcam linistita, iar dimineata aveam paine calda fara sa cobor la magazin, unde oricum as fi gasit-o rece. Ma specializasem in paine integrala/graham, adica cu faina integrala, cu tot felul seminte…brutar, nu gluma :)) cica se puteau face si prajituri cu ea, dar inca nu apucasem sa incerc pentru ca s-a stricat. Andrei zice ca trebuie inlocuit ceva releu dar tot nu apuca sa o desfaca sa o repare, pur si simplu nu este timp. De aceea ma tot gandesc ca poate ar fi bine sa o schimbam direct si sa ne facem treaba. Ma mai socotesc cum sa facem in privinta ei, dar cu siguranta ii simt lipsa si cred ca si lui bebe i-ar placea painea de casa.

Mai am pe lista un laptop nou, actualul e atat de vechi (din anul 3 de studentie, sunt 11-12 ani de atunci), dar inca merge, asa ca inca nu m-am incumetat (nu cred ca am mai folosit vreodata cuvantul „incumetat” in scris hahaha) sa il schimb, in principal pentru ca nu am vazut nici o o promotie atat de atractiva incat sa ma faca sa scot banii din buzunar. Mi-ar placea un Lenovo, lucrez pe unul la birou si imi place, parca as vrea si acasa unul similar.

Optional, as vrea sa schimb uscatorul de par, e f vechi si el, inca mai merge, dar s-a spart o bucatica de pastic in spatele lui (l-am scapat pe jos) si parca ma enerveaza. Daca gasesc o promotie buna o sa cumpar, nu neaparat acelasi brand, actualul e Philips, e ok dar sunt deschisa sa incerc si altceva, aveti vreo recomandare?

Pana acum doar electronice si electrocasnice :))

In alt registru, mi-ar placea niste huse cu incalzire pentru scaunele de la masina pentru ca imi cam ingheata picioarele dimineata cand merg la birou. Vazusem asemenea huse la Lidl prin vara parca, dar atunci bineinteles ca nu ma gandeam la frig si iarna, asa ca nu le-am luat. Stiti vreunele de calitate, imi recomandati vreun brand anume?

La capitolul imbracaminte/incaltaminte, mi-ar placea niste ghete/cizme casual/elegant fara toc. Acum am unele foarte sport si parca nu imi vine sa le port la birou si mai am vreo cateva perechi cu toc, dar pe care le evit de aici inainte ca vine vremea rea si inghetul si mi-e frica de alunecus.

Si as mai vrea o pereche de botine de primavara/toamna, ceva clasic, dragut si cu toc micut 😉

Plus o rochie de ocazie noua, ca anul viitor vom fi nasi de botez si de cununie si trebuie sa fiu prezentabila :p

Ah, sa nu uit un fular si o bereta stil parizian de culoare mov- astea sunt maruntisuri si nu necesita investitie financiara mare, doar ca nu prea am timp de colindat magazinel, sper sa gasesc ceva online.

La capitolul cosmetice, visez de mult timp la parfumul „Le baiser du dragon” de la Cartier. Il stiu din liceu, il avea o colega de-a sora-mii, il primise cadou si mi se parea luxul suprem. In perioada aia singurele parfumuri mai calumea pe care le stiam erau cele de la Avon/Oriflame- erau la mare moda, iar un Cartier era in cu totul alta liga, de fapt inca este. De atunci mi-a ramas gandul la parfumul asta, il asociez cu implinirea si satisfactia. E o dorinta mai pe termen lung, dar daca il prind la vreo promotie pe undeva nu stau pe ganduri 😉

Mai am nevoie de un rimel (mascara) nou, nu sunt pretentioasa, am niste gene foarte cooperante si aproape orice rimel mi se potriveste.

La capitolul carti, imi vine in minte cartea lui Traian Berbeceanu ‘Radiografia unei marsavii judiciare’ despre care am auzit ca e foarte buna desi destul de ‘tehnica’.

Cam asta e tot ce imi amintesc acum, dar lista ramane deschisa si sunt sigura ca unele dorinte se vor transforma din dorinte de Craciun in dorinte de Paste, apoi in dorinte de ziua mea, si tot asa…nu ma grabesc, timp este, ocazii sunt, astept promotia potrivita ;))

Publicat de de Cristina Preda

Nu am nici o problema…

Sa cumpar si sa folosesc produse ieftine (si da, stiu ca acum se scrie ‘nicio’ legat, dar zau ca nu-i gasesc vreo logica). De mica am auzit „suntem prea saraci ca sa cumparam lucruri ieftine” sau „dai un ban dar stai in fata” sau „obrazul subtire cu cheltuiala se tine” doar ca…nu. De multe ori in viata am cumparat chestii ieftine, de la care nu aveam multe asteptari si, ce sa vezi, s-au dovedit a fi de calitate buna si/sau rezistente. La fel cum de multe ori am dat o caruta de bani pe lucruri scumpe si a trebuit sa le arunc a doua zi. Imi vine in minte o pereche de pantofi roz cu platforma pe care am dat un sfert din primul meu salariu si pe care i-am purtat o singura data. Da, ai citit bine, o singura data, pentru ca pur si simplu nu puteam merge incaltata cu ei. Erau atat de prost facuti incat dupa vreo suta de metri de casa a trebuit sa iau un taxi pana la serviciu. Mai sunt si alte exemple dar sa nu deschidem cutia Pandorei…

In schimb, am si multe exemple din cealalta tabara, si despre cateva din ele o sa scriu in continuare, mai exact despre cateva parfumuri, si mai exact despre 3 parfumuri care au costat 23 lei (22.9 hahaha) cumparate din Lidl. Sunt copii, clone, replici, dupes, smell-a-like, spune-le cum vrei dupa niste parfumuri ale unor case celebre si, bineinteles, scumpe.

Primul este Essence en rose (in alte tari europene se numeste Aura en rose, dar este acelasi) si este o copie extrem de fidela a binecunoscutului La vie est belle al casei Lancome (unii zic ca ar semana cu Flowerbomb de la Viktof&Rolf, dar eu nu il cunosc asa ca nu pot sa ma pronunt). Este o minunatie de apa de parfum de 100ml, foarte bine realizat, care imita 99.9% Lveb. Siajul nu este la fel ca al originalului, este desigur mai mic, dar nu este de neglijat. Iar persistenta este deosebita, pe mine rezista de dimineata pana seara. Daca il dau pe haine, se simte si a doua zi. Un parfum de nota 10, pe care il folosesc des si fara retineri 👌

Al doilea este Essence de amor, copie dupa Amor Amor de la casa Cacharel, apa de parfum si acesta. Mirosul este izbitor de asemanator cu originalul, un nas mai ‘necunoscator’ nu le deosebeste. Siajul mai mic, persistenta mai mica decat a originalului, dar totusi buna (rezista in jur de 4 ore pe mine, poate putin peste). Si ambalajul are o schema coloristica in rosu, aduce cu originalul, iar sticluta este foarte eleganta si frumoasa.

Iar ultimul este Essence de Aguamarina, o copie foarte reusita a lui Acqua di Gioia de la casa Armani. De buna calitate, cand este pulverizat nu se simte aproape deloc alcool, imita bine mirosul originalului. Siajul nu este impresionant dar dupa parerea mea suficient, cam o lungime de brat, iar persistenta este pe undeva pe la 4 ore. Si el vine la 100 ml intr-o sticluta eleganta, un verde pal in degrade care arata superb.

Dupa parerea mea toate sunt niste produse foarte reusite si nu ma deranjeaza absolut deloc faptul ca sunt niste replici sau ca sunt ieftine. Ba din contra, daca pot sa am 20 parfumuri bune dar copiate in loc de unul foarte bun original, o sa aleg oricand cele 20 copii. Voi ce ati prefera? Brandul cu pretul pe masura marketingului sau copia pe care dai maruntis?

Publicat de de Cristina Preda

Supa crema de dovleac placintar – delicioasa, simpla si rapida

Am facut ieri o supa-crema de dovleac placintar de mai mare frumusetea. Nu sunt vreo experta in bucatarie, nici vreo „chefa” recunoscuta, dar azi am nimerit-o la fix cu dovlecelul placintar, care este delicios, usor de gatit si este o mancare „de confort” datorita texturii cremoase, mai mai ales daca e servit cald si cu mult unt.

Nu am stat pe ganduri, am „documentat” reteta cu poze si tare m-as bucura sa o incercati si sa imi spuneti daca v-a placut 😉

Ingredientele sunt simple si se gasesc in toate bucatariile cam tot timpul anului (mai putin dovleacul placintar, pentru care probabil va trebui sa faceti putin shopping):

– dovleac placintar: eu am folosit jumatate dintr-un dovleac mare pe care l-am curatat de coaja si seminte si l-am tocat marunt marunt

– putina telina, dupa gust

– morcov: un morcov mare tocat bucatele mici

– pastarnac: am pus foarte putin, vreun sfert de pastarnac mic cat sa ii dea gust, dar se poate pune mai mult, fiecare dupa cat de dulce ii place

– cartofi: doi, medii spre mari

Am curatat si spalat bine toate legumele:

Am pus apa la fiert cu putina sare intr-o oala incapatoare:

Am inceput sa toc marunt marunt toate legumele si sa le adaug pe rand in oala cu apa clocotind:

Am lasat legumele sa fiarba aprox 15 min, fiind asa marunte au fiert rapid:

Am scurs excesul de apa (am pastrat totusi putina in oala si jumatate de cana separat, in caz ca supa-crema ar mai fi trebuie subtiata; nu a trebuit 😉

Am adaugat unt cu generozitate si putina sare (nu foarte multa, se mai poate pune si la sfarsit, dupa gust, ceea ce am si facut)

Am mixat totul cu blenderul cu imersie timp de 2 minute.

Am potrivit gustul de sare, se pot pune si alte condimente, dar mie imi place doar cu sare.

Rezultatul a fost o minunatie de supa cremoasa, dulceaga, cu un foarte discret gust de telina, din care am mancat direct doua portii fierbinti. Merge foarte bine cu crutoane de paine, dar eu nu am avut, asa ca am servit-o fara alte adaosuri:

Pofta buna si sper sa va placa!

Publicat de de Cristina Preda

In ultima vreme nu prea mai…

Citesc asa cum o faceam in urma cu cativa ani. Daca ma intrebi de ce, nu as sti sa raspund prea bine. Jobul si naveta, cumparaturile, curatenia, spalatul, gatitul, toate cer timp si ma obosesc (un pic cam prea mult pentru 33 ani, oare imbatranesc mai repede decat ar fi normal?) incat seara, dupa ce reusesc sa ma demachiez (in majoritatea cazurilor) sunt franta si nu vreau mai mult decat sa iau perna in brate.

Duc dorul unei carti bune citite seara sau intr-o zi de weekend ploios. Ultima carte pe care am citit-o a fost autobiografia lui Michelle Obama, „Povestea mea” – asa cum pe nedrept a fost tradusa ea in romana. Spun pe nedrept deoarece titlul original in engleza este „Becoming” – un cuvant mult mai incarcat de sens si semnificatii. Cartea asta m-a umplut de energie pozitiva, de speranta si am citit-o rapid, am sorbit-o chiar, fiind o lectura lejera, chiar daca are niste sute bune de pagini. Ea m-a purtat dintr-un ghetou obscur al orasului Chicago, acolo unde o casnica si un lucrator la municipalitate isi cresteau cei doi copii inghesuiti la etajul unei case mai degraba mici (unde locuiau impreuna cu cumnatii lor), pana la cea mai mare si mai importanta casa din SUA, cea Alba. Tot parcursul lui Michelle este descris in detaliu, de la eforturile facute de parinti pentru ca ea si fratele ei sa mearga la scoala, pana la universitate si jobul caldut de la o mare firma de avocatura, de unde demisioneaza atunci cand il cunoaste pe tanarul si idealistul stagiar cu nume ciudat care avea sa devina sotul ei, tatal copiilor ei si, mai apoi, primul om al celui mai puternic stat al lumii libere. Nu vreau sa stric placerea lecturii, daca va plac biografiile si povestile extraordinare de viata, cu siguranta o sa va placa si „Povestea mea”.

Totusi, genul pe care il prefer in ultima vreme (de vreo cativa ani asa) este ceea ce s-ar numi „psihologie populara” sau „psihologie practica”. Mi se pare fascinant sa citesc despre tot felul de experimente care arata cum functioneaza mintea umana, de ce reactionam intr-un anumit fel in anumite situatii din viata sau cum sa evitam capcanele, greselile in care suntem tentati sa alunecam din cauza propriei gandiri. Cred ca cea mai valoroasa carte pe care am citit-o din acest gen literar este cea a lui Rolf Dobelli „The art of thinking clearly” tradus in romana „Arta de a gandi limpede”. In ea se explica simplu si pe inteles de ce gresim in anumite situatii din viata si cum sa corectam acele greseli. Un singur exemplu dau, acela al efectului halo, care inseamna ca mintea umana tinde sa atribuie o aura de „perfectiune” unei persoane care are succes intr-un anumit domeniu. Un actor sau un cantaret celebru, de succes, va fi considerat credibil indiferent despre ce ne vorbeste, fie politica, medicina, masini, etc deoarece creierul uman va „presupune” ca daca respectivul se pricepe la actorie sau muzica, atunci se pricepe la orice alt domeniu. De aceea toate brandurile se lupta sa aiba diverse celebritati in reclame, pentru ca publicul, sub imperiul efectului halo, va da crezare mesajului transmis de ele, fara prea multa analiza sau critica. Recomand calduros aceasta carte care mi-a schimbat mult perceptia asupra propriilor decizii.

Dar, indiferent ca e beletristica, psihologie, carte autobiografica, de business, istorica etc abia astept sa am din nou timpul si disponibilitatea sa citesc o carte buna.

Apropos de carti bune, aveti vreo recomandare? Parca ma gadila in palma sa fac niste shopping…

Publicat de de Cristina Preda

Top 10 creme de scutec pentru bebelusi

In familia noastra se intampla in perioada aceasta o tranzitie foarte importanta: fiul nostru e pe cale sa renunte la scutece si sa treaca la olita, adica facem potty training, cum s-ar zice pe alte meleaguri. Desi pana acum nu s-au inregistrat succese rasunatoare (e drept ca nici noi, trainerii, nu am insistat foarte mult), totusi, putem spune ca exista mici, mici progrese.

La gradi inca merge cu scutec, nu prea e de dorit sa avem „incidente” acolo, pentru ca ar fi greu pentru educatoare sa rezolve cazurile 🙂 Iar acasa, pentru siguranta ii dam scutecel, dar il incurajam insistent sa ne anumte cand vrea la olita, uneori chiar il asezam la olita „dupa program”, dimineata si seara.

Cu alte cuvinte, dupa putin sub 2 ani de scutece, putem declara cu o oarecare lipsa de modestie ca am incercat, am testat, am experimentat un numar considerabil de creme de scutec.

Rezultatele indelungii noastre experiente le-am sintetizat mai jos, pentru a impartasi cu voi care sunt produsele pe care merita cumparate si care nu. Pentru usurinta, le-am ordonat de la cel mai putin eficient la cel mai mai eficient,iar criteriul principal a fost: ce crema vindeca cel mai repede o iritatie de scutec?

Cremele despre care veti citi in continuare sunt doar cele pe care noi le-am incercat si sunt ordonate dupa observatiile mele (deci exista o doza de subiectivism).

10. Dove: desi hidratanta si cu miros placut, este destul de fluida si va fi absorbita repede in scutec. In caz de iritatie, efectele ei sunt aproale zero. A costat undeva la 9-10 lei pentru 50ml(sper sa nu gresesc) din supermarket.

9. Cien baby cu ulei de migdale si Lupilu cu ulei de migdale: dupa parerea mea, formularea lor e similara si rezultatele la fel. Sunt ok daca pielea copilului nu e iritata, dar in caz de iritatie, o folosesc nu are vreun efect. Costa 8 lei fiecare.

8. Mustela: din experienta noastra, este eficienta pentru o utilizare zilnica, daca nu sunt probleme deosebite la pielea bebelusului, dar in caz de iritatii noi am avut nevoie de alte solutii. Costa aproximativ 34 lei pentru 100ml.

7. Bepanthen: functioneaza bine ca si crema de protectie, atunci cand pielea nu are vreo iritatie, dar daca exista o iritatie, pe noi nu ne-a putut ajuta sa o vindecam si a fost nevoie sa apelamla alte variante.

6. Sudocrem: desi este destul de cunoscuta si mai mai scumpa in comparatie cu altele din aceasta lusta, in cazul nostru a functionat doar cand pielea nu era iritata.

5. Bebini: am cumparat-o de la magazinul naturist, si a fost utila ca si crema de zi cu zi; cand pielea bebelusului era iritata, a fost necesara o folosire indelungata (3-4 zile) pentru a o vindeca. Functioneaza,dar folosita un timp mai lung.

4. Favibaby: cumparata tot de la magazinul naturist, buna daca pielea nu este iritata, a vindecat o iritatie in cateva zile. Am cautat-o recent, ni s-a spus ca nu se mai produce 😦

3. Cutaden: foarte buna pentru folosirea zilnica, atunci cand nu sunt probleme deosebite, pentru a vindeca o iritatie trebuie folosita mai multe zile la rand (3 pana la 4 zile)

2. Pasta Petrini: desi am descoperit-o recent (auzisem in trecut de ea, dar nu o avusesem niciodata), este o crema extraordinara atat pentru folosire zilnica cat si pentru vindecarea iritatiilor. Ne-a scapat de o iritatie urata dupa doar cateva aplicari (o zi-doua). Pretul este de aproximativ 7 lei. Desi este un scor strans intre aceasta si ocupanta locului 1, am sa o plasez pe aceasta pe locul 2 pentru ca pielea pare ca se exfoliaza dupa folosirea ei (la noi a lasat o pojghita pa care a trebuit sa o indepartam) si pentru ca flaconul are un gramaj mai mai mic si se termina mai repede decat contracandidata ei, desi preturile sunt similare. Chiar si asa, este o crema de o calitate foarte buna, cu actiune benefica rapida.

Pe locul 1 se claseaza pentru noi o crema ieftina de la Lidl: Cien Baby cu oxid de zinc. O folosesc de mult timp si apelez la ea aproape mereu cand pielea copilului este iritata. De obicei iritatia trece dupa o zi, maxim doua de aplicare continua. Costa 8 lei pentru 150ml si dureaza foarte mult.

Acesta a fost topul nostru, dar totusi fiecare copil este diferit si ce e bun pentru unul poate sa nu functioneze la altul (de exemplu, nepotelul meu nu reactioneaza deloc bine la oxidul de zinc, care pe fi-meu il ajuta imediat). Sper sa va fie de folos aceste informatii, spuneti-mi daca ati folosit si voi aceste creme pentru bebelusii vostri si care a fost cea mai buna.

In rest, stiti deja, pentru pareri, sugestii si reclamatii folositi cu incredere sectiunea de comentarii 😉

Publicat de de Cristina Preda

10 produse pe care le cumpar doar din Lidl

Imi place la nebunie, de fapt, probabil ca nu e o exagerare prea mare cand spun ca iubesc sa fac cumparaturi (cui nu-i place?), dar urasc sa cheltui bani. Am o satisfactie deosebita cand gasesc un produs la promotie si nu putine au fost ocaziile cand am cumparat produse doar pentru ca erau la promotie (ceea ce nu recomand nimanui). Nu ma sfiesc sa pun in cos produse ieftine, marca proprie a magazinului sau produse pe cale sa expire care se vand la preturi mult sub cele initiale. Unul din magazinele pe care le vizitez cel mai des si care are o multitudine de produse ieftine si calitative este Lidl.

Cumpar din Lidl aproape orice, de la biscuiti la detergent de haine si de la scutece la faina. Insa sunt unele produse pe care le cumpar doar din Lidl. Lista e lunga dar o sa ma limitez la 10, ca altfel as scrie pana maine dimineata.

  1. Lactate: din marca proprie Pilos cumpar unt 65%, iaurt 3,5%, smantana 12%, cascaval Dalia. Toate sunt produse in Romania, din lapte romanesc iar gustul este excelent.
  2. Sampon, balsam si masca de par: din gama Cien Professional, cu ulei de macadamia. De cand le-am descoperit nu ma mai pmai pot desprinde de ele, am abandonat orice alt produs similar. Spala foarte bine, sunt cremoase, hranesc parul, miros superb si costa doar 8 lei fiecare. Eu inca nu am vazut pe piata din Romania produse de o calitate mai buna la aceste preturi, daca cumva stiti voi, dati-mi de veste.
  3. Conserve de peste: din gama Nautica, noi alegem de obicei heringul in sos tomat, dar am incercat si alte varietati si au fost la fel de bune. Pretul este de 3 lei, va provoc sa gasiti ceva mai ieftin de o calitate similara
  4. Biscuiti: preferatii mei sunt cei digestivi cu ovaz, nu au mult zahar desi sunt dulci, au cereale integrale si sunt deliciosi in combinatie cu iaurt, fructe proaspete sau cu cafeaua de dimineata. Costa 1,39 lei pachetul, un pret mai mult decat avantajos.
  5. Ciocolata Fin Carre: preferatele mele sunt varietatile de ciocolata neagra simpla si cu alune intregi iar Andrei o prefera pe cea alba. Preturile merg de la 2,19 lei la 4.35 lei.
  6. Sapunul: fie ca e marca proprie, fie vreun brand mai cuncunoscut, sunt aproape 2 ani de cand nu am mai cumparat sapun din alt magazin. Ne place sapunul lichid cu macese, cel cu trandafir si migdale si cel cu lapte si miere, iar sapun solid cumparam orice aroma a marcii Cien/Protex/Dove. Preturile sunt intre 2 (cel solid) si 7 lei (1 litru de sapun lichid)
  7. Consumabile pentru bucatarie: bureti de vase, lavete, saci de gunoi. Pentru ca buretii de vase trebuie inlocuiti des ii prefer pe cei mici, care vin in seturi de 10 bucati, iar lavetele si sacii de gunoi au o calitate excelenta si preturi foarte rezonabile.
  8. Pastele: le aleg de obicei pe cele marca proprie (Combino) din grau dur, care sunt sanatoase si gustoase si se gasesc sub toate formele: spaghetti, penne rigate, farfalle, etc. Fiind din grau dur, trebuie prelungit putin putin timpul de fierbere dar la final stim ca am facut o alegere mai sanatoasa. Pretul este de aproximativ 2,5 lei pentru punga de 400g.
  9. Scutece, crema de scutec: din brandul Lupilu respectiv Cien baby, le folosim aproape exclusiv. Scutecele le preferam pentru ca, fata de alte marci, acestea par mai naturale, nu par a fi imbibate cu tot felul de chimicale si le gasim atat ca si scutecele clasice cat si sub forma de chilotel. Cat despre crema fe scutec Cien Baby, cea mai potrivita pentru pielea copilului meu este cea cu oxid de zinc, care ii vindeca orice iritatie in aproximativ 2 zile. Preturile sunt de 8 lei pentru crema si 34 lei pentru punga de scutece.
  10. Legume congelate: de o calitate buna si la preturi imbatabile, cumparam de la Lidl tot felul de mixuri de legume congelate, desi preferatul ramane tot amestecul mexican. Costa ceva peste 2 lei pentru o punga de 450g.

Sper ca v-am dat cateva idei (bune) si inspiratie, acum e randul vostru. Aveti produse pe care le cumparati doar din anumite magazine si de ce?

Publicat de de Cristina Preda

Sunt una din acele persoane

careia nu-i place risipa. Nu merg pana acolo incat sa alerg prin toata casa si sa sting becurile aprinse in camerele unde nu sta nimeni (desi am auzit ca unii o fac), dar nu-mi place sa arunc lucruri nefolosite: de la mancare, la haine, cosmetice, mobila, orice iti trece prin cap, daca le-am cumparat inseamna ca am avut nevoie de ele si trebuie folosite. Doar ca unele din ele mai si expira. Si oricat de mult as uri eu risipa, alimente alterate nu o sa mananc, insa este un „domeniu” unde mai folosesc produse chiar si dupa data de expirare de pe ambalaj, si ma refer la cosmetice. Daca produsul se clateste, sau nu intra in piele, sau intra in contact cu pielea corpului o perioada scurta de timp, atunci, in unele cazuri, indraznesc sa il folosesc/reciclez.

Las mai jos cateva idei de folosire a unor produse cosmetice expirate, poate ajuta sau inspira pe cineva:

-cremele, demachiantele, lotiunile de corp, uleiurile de corp se pot folosi pentru intretinerea si curatarea articolelor din piele

-gelurile de dus si sampoanele pot fi folosite pentru spalarea periilor de par si a pensulelor de machiaj, pentru spalarea suprafetelor din baie/podelelor sau pot fi folosite ca si sapun de maini

-lotiunile tonice pot fi folosite pentru stergerea oglinzilor sau geamurilor

-balsamul de par poate fi folosit ca si balsam de haine

-oja/lacul de unghii pot fi folosite pentru a opri desirarea ciorapilor, pentru a decora/vopsi diverse obiecte (decorative sau nu) sau se poate aplica peste o bijuterie cu pietre pentru ca acestea sa nu se zgarie si sa nu agate hainele (lacul transparent)

-fardurile de pleoape sidefate pot fi amestecate cu lac transparent de unghii pentru a ii da stralucire sau a ii schimba culoarea.

Acestea au fost ideile pe care eu le cunosc si le folosesc. Voi aveti asemenea trucuri/idei de folosire pentru produsele expirate? Lasati-le mai jos in comentarii.

Publicat de de Cristina Preda · Un comentariu

5 mici mari poluanti din casele noastre

M-am obisnuit atat de mult cu comoditatile vietii moderne incat nici nu ma mai gandesc ce urma lasa ele asupra mediului inconjurator. Sunt multe „maruntisuri” pe care le folosesc zilnic in casa si care sunt de fapt niste mari poluanti pentru natura. Intr-un efort de a ma alinia si eu la trendul general de a proteja cat mai mult planeta prin eliminarea consumului excesiv (de plastic si nu numai), incerc pe cat posibil sa reduc la un minim folosirea oricarui „articol” care este etichetat „de unica folosinta”: de la prosoape de bucatarie de hartie pana la feliile de branza topita ambalate individual si hainele din poliester. Insa, daca ar fi sa ma concentrez doar pe cateva care sunt cel mai usor de redus/reciclat, acelea ar fi urmatoarele (in ordine aleatorie):

  1. servetelele umede: pot ajunge in mari si oceane si cauza probleme vietuitoarelor marine, insa cea mai mare problema imediata cauzata de servetelele umede este ca infunda sistemele de canalizare. De aceea, ele nu trebuie niciodata aruncate in vasul de toaleta. Incerc pe cat posibil sa le folosesc doar in cazuri de stricta necesitate si sa le inlocuiesc cu banala carpa umezita. Le arunc la gunoi la pubela pentru plastic si materiale reciclabile.
  2. Bateriile: metalele si acidul pe care il contin sunt foarte poluante pentru pamant si se pot infiltra in panza freatica. De aceea, ele trebuie colectate separat, in acele pubele pentru reciclare pe care le gasesti in orice supermarket. Mai mult, in showroom-urile emag poti primi 4 baterii noi in schimbul a 20 de baterii folosite pana in 31 decembrie 2019. Iar in magazinele Lidl, pentru 7 baterii uzate primesti la schimb o baterie noua din marca lor proprie Aerocell.
  3. Tacamurile, paharele si farfuriile din plastic de unica folosinta: pentru ca sunt atat de ieftine, convenabile si comod de folosit, avem tendinta sa abuzam de ele si sa le preferam in detrimentul celor clasice mai ales la picnic sau la birou. Eu le-am inlaturat aproape de tot, nu am mai cumparat asemenea „ustensile” de vreo 4-5 ani si incerc sa le elimin cu totul din bucataria si casa mea.
  4. Pungile de cumparaturi (cele non-degradabile): un articol pe care nu il am mai niciodata la indemana atunci cand am nevoie de el, asa ca am tendinta sa tot cumpar pungi de plastic de la casele supermarketurilor. Desi s-a introdus nu doar plata ci si o eco-taxa pe aceste pungi (mai tineti minte vremurile cand le primeam gratis la supermarket?), tocmai cu scopul de a descuraja consumul lor, inca le mai cumpar (cu o strangere de inima). Incerc pe cat posibil sa am tot timpul in poseta cel putin o punga mare de cumparaturi, dar, din cand in cand, mai dau cate un rateu si vin acasa cu o punga noua. Bine ar fi sa nu se mai repete! Pe acestea le folosesc de mai multe ori si apoi le arunc la pubela de plastic.
  5. Uleiul alimentar uzat: e atat de simplu sa il aruncam in chiuveta sau in gunoi, dar stiti ca un litru de ulei folosit polueaza un milion de litri de apa? Am inceput sa strang uleiul folosit si am de gand sa il duc la punctele de colectare imediat ce se fac 4 litri (cantitatea minima pentru persoanele fizice). Desi n-ar fi deloc rau daca as reusi sa reduc cu totul cantitatea de ulei ars la mine in bucatarie, adica sa mancam mai putine prajeli- atat din motive de silueta supla cat si de sanatatea ficatului 🙂

Voi cum stati la capitolul reducerea consumului de plastic si reciclare?

Publicat de de Cristina Preda

Relatia mea de dragoste/ura cu MSV-ul sau cum dai bani ca sa economisesti bani

MSV-ul este, in literatura ‘de specialitate’ de pe internet, prescurtarea ’oficiala’  pentru masina de spalat vase.

Acum ca am lamurit dilemele lingvistice, vreau sa va povestesc cate ceva despre relatia de dragoste/ura, sau mai bine zis, ura/dragoste pe care o am cu masina de spalat vase. Desi am cumparat prima noastra/mea (pentru ca eu o incarc si descarc in  98% din cazuri) MSV doar acum un an-doi,fantoma ei s-a insinuat in bucataria noastra inca de acum 5 ani cand ne-am mutat in casa noua si Andrei a insistat ’intens’ sa lasam spatiu in mobila pentru o masina de spalat vase. Eu am ridicat din  spranceana la inceput, ’ce-ti trebuie tie masina de spalat vase, ca oricum rareori iti vine randul la bucatarie ?’.

Dar pana la urma am zis ca cine sunt eu sa ma pun in calea progresului si a propasirii tehnicii moderne in casa noastra asa ca am fost de acord sa lasam, in mica noastra bucatarie de 7mp ,un spatiu de 60cm sub blat pentru o masina de spalat vase. A durat 3 ani pana am cumparat-o, timp in care spatiul lasat liber s-a tranformat in camara. Depozitam acolo absolut orice : de la seturi de pahare primite cadou de casa noua pana la faina si solnita de sare si trebuie sa recunosc ca imi displacea profund locul ala, pentru ca arata oribil. Strica tot zen-ul bucatariei. Pana in iarna lui 2018, cand am cumparat in sfarsit masina de spalat vase si, dupa doua zile de tutoriale de montaj urmarite pe youtube (pentru ca am facut montajul in regie proprie, doar suntem ingineri amandoi, nu era sa chemam instalatorul, am innebunit ?), am reusit sa o punem in functiune. Bucurie mare, care dainuie si in ziua de azi, cand incarcam si descarcam cu drag si spor  maxim o tura pe zi (de fapt pe noapte, desi in unele zile nu se aduna suficiente vase cat sa pornim o tura,  asa ca asteptam pana noaptea urmatoare).

De atunci ’ura’  s-a transformat in dragoste, si sunt foarte multumita de decizia de a cumpara MSV, pentru mai multe motive : consumul de apa e semnificativ mai mic decat la spalatul manual (‘cercetatorii britanici’ au  masurat ca pentru o masa de 12 persoane vasele se spala manual cu 130l de apa, iar o MSV performanta le poate spala chiar cu 6-7l ; a mea nu e chiar atat de grozava, la programul pe care il utilizam noi de obicei se consuma aprox 11l de apa, dar chiar si asa sunt mai mult decat multumita), consumul de curent electric e neglijabil (nu am observat fluctuatii mari la factura de curent de cand avem MSV,  nu a crescut mai mult de cativa lei), eu spal mai putin podeaua si blatul din bucatarie pentru ca nu mai stropesc cu apa peste tot, mainile mele sunt mai odihnite, detergentul de vase nu le mai agreseaza iarna,etc,etc.

De partea cealalta, e drept ca atata comoditate si lejereala (nu sunt sigura ca acest cuvant exista in DEX) nu a picat din cer, ci a necesitat o mica-mare investitie. Mai precis ,MSV-ul nostru a costat aproximativ 1500lei la superpromotia Flash Deals de la emag (ca la pret intreg sarea de 2000lei-noroc ca sunt fata alerta si pe faza la toate promotiile,  campaniile,  ofertele,  reducerile si discounturile),  dar, aproape 2 ani mai tarziu, cred ca am reusit sa recuperam o parte din investitie din factura la apa (si sper sa reziste MSV-ul pana amortizam total investitia). Un alt dezavantaj este ca nu reuseste sa curete perfect chiar orice fel de vas de gatit, uneori mai trebuie sa iau la mana cate o oala sau cate o tigaie, de aceea inca pastrez un burete si o sticluta de detergent de vase manual pe blatul din bucatarie.

Intretinerea MSV-ului nu mi se pare scumpa, ii cumpar sare speciala pentru dedurizarea apei (mult timp am folosit-o fara sare si nu am avut probleme,  pesemne ca apa nu e chiar asa dura) care nu e foarte costisitoare si ma tine mult timp, detergent pastile folosesc din cel marca proprie al diverselor magazine (preponderent Lidl) si mi se pare in regula (am folosit si din cele mai scumpe si dupa parerea mea, rezultatul la spalare e acelasi).  Optional, ii pun uneori si lichid de clatire (rareori, pentru ca mi se pare ca ori cu el ori fara el e tot aia ; am auzit ca merge si varianta eco cu otet alb distilat-ecologic si economic,  dar nu am incercat. inca).

Si cam asta e povestea MSV-ului, mie mi se pare o investitie buna, te scuteste de o gramada de efort, apa si pana la urma bani. Dar ca sa economisesti niste bani, trebuie mai intai sa dai niste bani, ca asa e in bucatarie J Voi aveti MSV ? Daca da, ce parere aveti despre avantajele si dezavantajele pe care i le-am gasit mai sus ? Pentru completari, sugestii si ’reclamatii’, folositi cu incredere formularul de comentarii.