Începuturile mele în online…

Au fost tardive și timide, mai exact, pe la 33 de ani cu un canal de Youtube (după mulți, mulți ani de „consum” de clipuri pe aceeași platformă) unde am început să postez video-uri ca să nu o iau razna cu rutina zilnică, stând acasă cu primul bebe în concediu de creștere copil. În paranteză fie spus, am observat tendința aceasta în rândul multor mame tinere care, obișnuite cu o viață socială și profesională activă, se trezesc dintr-o dată prinse într-o buclă repetitivă de alăptat, schimbat copilul, plimbat copilul, făcut de mâncare, curățenie. Ele simt nevoia să rămână „în priză”, „conectate”, fie să-și exerseze creativitatea, fie să învețe ceva nou. Ceea ce mie, personal, mi se pare un lucru nu bun, ci minunat, și m-a ajutat- în feluri pe care nici nu le pot cuprinde pe deplin- în cei 4 ani cât am stat acasa cu amandoi copiii.

Cam 6 luni-1 an mai târziu am deschis și un cont de Instagram, și ca să fie treaba oablă, am deschis și acest blog unde, din când în când, îmi mai las ideile să zburde din tastatură.

Să vă povestesc cât de praf eram la început în tot ceea ce presupunea munca asta de vlogger/blogger/creator de conținut? Imaginati-vă că primul clip postat pe Youtube a fost filmat cu telefonul, nu aveam, de fapt nici acum nu am- deși cam încep să îi simt lipsa- o cameră video dedicată pentru filmări. Și l-am „tras” dintr-o bucată pentru că nu știam să folosesc programe de editare video; dacă mă încurcam sau mă bâlbâiam, pur și simplu opream înregistrarea și o luam de la capăt – cred că am filmat clipul de cel puțin 6-7 ori, până am reușit să am un discurs cât de cât coerent. La fel și pe Instagram, în primul an, toate postările au fost în feed, nu știam să fac Stories, Reels, să dau tag sau # hashtag.

Dar hei! orice lucru are un început, toți am pornit cândva de jos, și, dacă exista voință, orice se poate învăța!

Poate cel mai important sfat pe care l-am primit în perioada aceea a fost: „Just press Record!”, adică pur și simplu apasă „Înregistrare”. Nu trebuie să aștepți să te simți pregătit, sau să ai cea mai bună cameră, sau cel mai bun microfon, sau cea mai bună lumină, doar începe de undeva.

E adevărat că echipamentul e un plus, și te poate ajuta enorm în a crește calitatea materialelor tale, însă vei vedea că, pe măsură ce creezi tot mai mult, ce te obișnuiești cu tot procesul de fotografiat/filmat, editat, vei începe să adaugi în wishlist tot felul de „aparate” care să-ți facă munca mai ușoară și mai „atractivă” pentru audiență. Trebuie spus că și domeniul, „nișa” conținutului pe care îl creezi contează. Dacă video-urile tale sunt despre gaming de exemplu, nu poți ajunge prea departe fără cel puțin o sursă pentru desktop sau un mouse mai calitativ, cu performanțe mai înalte. La fel cum, daca esti vlogger de travel, vei avea nevoie cel puțin de suporturi pentru cameră, baterii, prize și adaptoare pentru sport și călătorie. Când investești în „tehnică”, ține cont de nevoile tale la acel moment și de calitatea și durabilitatea aparatelor (nu vrei să tot cumperi aceleași accesorii PC la fiecare 6 luni).

Din experiența mea, dacă începi cu pași mici dar constanți, dacă nu te lași copleșit sau descurajat și continui să vorbești internetului despre pasiunile tale (fie că e vorba despre gătit, cosmetice, cumpărături, sport, mașini, cărți, călătorii, machiaj, parfumuri, animale sau orice altceva), oamenii cu aceleași interese vor veni alături de tine și vei vedea cum comunitatea ta va crește. Iar asta e un motivator foarte bun pentru orice creator, să găsească oameni care îi împărtășesc pasiunile, să îi ajute cu informații, idei, review-uri, ponturi și, desigur, să primească la rândul lui idei și sugestii de la comunitatea lui.

Pentru mine cel puțin, despre asta a fost vorba în cei aproape 4 ani de când povestesc comunității mele despre lucrurile care îmi plac: să fiu de ajutor, să îmi găsesc parteneri de dialog pe aceeași „lungime de undă”, să construiesc o comunitate- chiar și virtuală – de oameni „din același aluat”, să pot oferi informații sau cel puțin „entertainment”. Nu o să fiu ipocrită să spun că singurul motiv pentru care creez conținut este să fiu în slujba celorlalți, desigur că o fac și pentru mine, și am avut, Slavă Domnului! multe satisfacții: am avut un spațiu unde să-mi expun ideile și experiențele de viață, un loc unde alți asemenea pasionați să mă găsească ușor, un loc unde am găsit validare (am fost și contestată, din fericire, mult mai puțin), am învățat să scriu un text coerent astfel încât să transmit eficient niște idei, să filmez, să folosesc lumini și microfoane, să fac editare video, să folosesc toate uneltele de SEO din social media (tags, hashtags, keywords, links, etc), și sigur mai există și altele pe care azi nu le văd, dar probabil după câțiva ani, când mă voi uita în urmă, am să le pot numi. Dar poate cel mai important este faptul că am putut evada din rutină, am rămas „conectată”, mi-am pus la treabă energia și creativitatea, nu le-am ascuns undeva într-un sertar al minții, pe care cine știe dacă aș mai fi avut ocazia să îl deschid vreodată.

Și când mă gândesc că nimic din toate acestea nu au fost posibile cu 1-2 generații în urmă, pentru bunica, și nici măcar pentru mama mea, îmi dau seama că fac parte din femeile privilegiate de existența internetului și avansul tehnologic. Nu mai vorbesc de faptul că am acces la toate astea de la mine din sufragerie, aș spune că sintagma „Tehnologia la tine acasă” sintetizează perfect „starea de fapt”.

Dacă ați rămas cu mine până aici, v-aș întreba și pe voi: care este pasiunea care vă ține „mereu conectați” și pe care sunteți privilegiați că o puteți accesa?

Articol scris pentru Superblog 2022

Publicitate

Acesta a fost semnul…gata, se întâmplă!

M-am trezit în dimineața asta prima din casă, mi-am făcut o cafea maaaaare și, cât timp am băut cafeaua, m-am apucat să frunzăresc conturile de Social Media, scroll-scroll, nu mi-a captat nimic atenția, așa că mi-am zis: hai să dau o tură pe bloguri!

De obicei am o rutină bine stabilită de a citi bloguri, mai întâi verific noutățile pe blogurile care abordează teme sociale, mai „grele”, iar apoi pe cele cu subiecte personale, mergând până la cele mai „cotidiene” (în lipsa unui cuvânt mai bun). Pentru că mai dădusem o raită și aseară, nu au fost prea multe noutăți, așa că, dacă tot aveam o clipă de liniște, am deschis un blog pe care l-am citit prima dată acum foarte mult timp, dar pe care, nu mai țin minte de ce, nu l-am mai deschis de vreo câțiva ani: denisuca.com

Și ce articol credeți că era ultimul publicat? Cel în care Denisa își anunța participarea la competiția SuperBlog

Auzisem de mult despre acest concurs, ba chiar știu și urmăresc câțiva câștigători, și pentru că din fire sunt destul de competitivă, iubesc provocările și încerc mereu să dau tot ce-i mai bun, am zis: „Gata, acesta este semnul pe care îl așteptam, mă înscriu și eu anul acesta!”

15 minute mai târziu, tastez fix aceste cuvinte, așa că, Doamne ajută! sa fiu inspirată și să mă descurc cât mai bine la probele de scris creativ. Dacă aveți și voi un blog și vreți să vă antrenați „mușchii scrisului”, acesta este semnul vostru să vă înscrieți în concurs. Pregătiți? Pe locuri, fiți gata, start!

Dupa 2 ani si jumatate…

Imi tot propun, de cateva luni bune, sa reiau scrisul pe blog, dar cum-necum, printre atatea lucruri pe lista „de facut”, blogul ramane mereu la urma si nu mai reusesc, pardon, nu am reusit, pana acum, sa ajung si la el.

Dar hei! Astazi m-am trezit cu noaptea in cap si musai sa recuperez.

Asa ca, New Tab/Wordpress.com/Login, mi-era teama ca nici nu mai stiu parola. Well, se pare ca totusi am nimerit-o. Ma uit in sectiunea de articole, aveam doua ciorne, cea mai veche fiind de pe la jumatatea lui martie 2020! Era inceputul pandemiei, panica, nebunie, si eu scriam ca intre atatea stiri „breaking news” incerc sa imi pastrez echilibrul. Am reusit? Nu as putea spune. Cert e ca, doua vaccinuri si doua runde de Covid mai tarziu, sunt tot aici, dar in mod sigur nu mai sunt aceeasi. Viata mea s-a schimbat. In bine? Cu siguranta!

La putin timp dupa ce abandonasem ciorna, a venit in familia noastra Lidia, o dulcica de surioara mai mica, inte timp a crescut si ea si nu mai este bebelusa, deja merge la cresa. Iustin merge la gradinita, eu am reinceput jobul. Viata noastra se imparte acum intre rutina de dimineata „trezeste copilul, du copilul la gradi” si rutina de seara”ia copilul, adu-l acasa”. Fiecare cate un copil, impartiti frateste 😀

Intre cele doua, imi fac jobul si incerc sa ma ocup si de pasiunile mele, conturile de Social Media (Youtube, Instagram), parfumuri si clone, cosmetice, fashion si alte indeletniciri care ma mai scot din „rat race”. Si despre acestea planuiesc sa mai povestesc aici si zilele urmatoare, oricui este dispus sa ma asculte:)

Sa avem o zi frumoasa si productiva, si fiind vineri, va doresc mult spor la pregatirile de weekend!

Chiar asa, ce planuri aveti pentru weekendul ce urmeaza?